Mai bine m-aș îndrăgosti!

grunge-hell-indie-sad-girl-favim-com-3167398

Mai bine m-aș îndrăgosti decât să simt toată furtuna asta de emoții. Am impresia că sufletul meu e o bombă setată să nu explodeze nicioadată, dar, în același timp, să-mi chinuie existența cu fiecare secundă numărată – genul de bombă care nu poate fi dezactivată nicicum.

Mai bine m-aș îndrăgosti. Aș simți că zboară în mine mii de fluturi. Aș simți c-o iau razna, dar măcar aș știi că am un motiv plauzibil pentru asta. Ar exista un vinovat al fericirii trecătoare și, eventual, dezamăgirii mele ulterioare. Mi-aș cheltui nervii pe ideea că n-am fost sunată sau pe faptul că poate ar fi trebuit să primesc un mesaj cu textul:  „Noapte bună!”, „Te iubesc!” sau, pur și simplu, „Ai grijă de tine!” sau orice altceva de la care aș putea să mă topesc instant, dar încă aștept…

Mai bine m-aș îndrăgosti decât să știu că-s o dezamăgire pură. Mai bine m-aș îndrăgosti, aș sti, cel puțin c-am descompus sau completat, într-un fel sau altul, un alt suflet, care din nimic poate deveni totul. Mai bine m-aș îndrăgosti, m-aș lăsa răsfățată, iubită, poate chiar certată. Aș face, probabil,  pe supărăcioasa, dar m-aș simți mai sigură, dacă aș avea o astfel de preocuopare, măcar pentru o zi. Aș fi în stare să uit de mine  și să sar în gol, având siguranța că mă va prinde cineva și-mpreună vom prinde din aer fericirea și o vom păstra doar pentru noi.

E doar o dorință. Ceva fugitiv. Unele dorințe, din păcate, rămân doar dorințe. De fapt, ce pretind? În fond, nimic. Nu vreau nimic. Mă rog, aproape nimic. Ar fi o idee să-mi interogheze cineva sufletul până la epuizare. Să-l stoarcă de banalalități. Să nu mai simtă. Să nu mai existe. Să-mi dea și mie o explicație, în sfârșit. O merit, zic.

Și acum ce? Nu sunt îndrăgostită, nici pe departe. Chiar și așa, ARDE! Tot îmi cere ceea ce nu-i pot oferi, oricât de mult aș vrea s-o fac. Tot eu-s vinovată. Aș zice, mai degrabă, condamnată – la un al gen de singurătate, la un alt gen de suferință, aparent, nejustificată, ba chiar asumată…

NU! Nu e așa. Nu vreau eu să fie așa. Nu mi-am asumat așa ceva, nu mi-am dorit nicio clipă o astfel de realitate. Da, sunt puternică. M-a făcut Dumnezeu puternică. Cu ce preț? Oricum, nu sunt fericită.

Jur că mai bine m-aș îndrăgosti!

… vreau o îmbrățisare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s