De câte resurse ai nevoie, ca să recunoști că iubești?

Lucrurile frumoase încep de la banalitate, impulsionate fiind,  probabil, de o ambiție a ego-ului personal. Nu te încearcă nicio prejudecată atunci când pornești la drum. Ești atât de plin de tine. Ai impresia că, dacă vrei, poți fi cuceritorul lumii.

Atragi. Ești atras. Nu realizezi încă acest fapt. Prea ocupat să-ți atingi scopul – să cucerești pe cineva și apoi s-o lași să zboare, cum ai mai făcut în nenumărate rânduri. Nu ești pregătit pentru ceea ce urmează. Habar n-ai, de fapt…

Brusc, simți schimbarea, nu vrei să eliberezi cucerirea, dar forțat de un ego prea încăpător pentru o singură iubire, o faci. De data asta, mai neîncrezător ca oricând.

Mare greșeală! Erai plin de tine, acum ești plin de ea. Îți lipsește. Întâmplarea face să vi se intersecteze destinele, într-un mod mai mult sau mai puțin favorabil pentru o fericire adevărată. E ceva la mijloc? Ai nevoie de resurse, ca să iubești? E nevoie de o maturitate a sentimentelor, ca să poți trăi? Ce influență exercită orgoliul asupra unei persone? Adevărul se ascunde în eternitate? Ești fidel vieții sau viața întreagă-ți este fidelă altei vieți?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s