Sinceritate serioasă și seriozitate sinceră

_780x782-jglpisg15t.png

De câte ori ai fost cu adevărat sincer? Se mai apreciază sinceritatea, dacă aceasta nu este însoțită de un limbaj (relativ) vulgar? Dacă vorbești într-un mod frumos despre ceea ce simți, nu ești îndeajuns de sincer, încât să fii interpretat cu seriozitate? Chiar avem nevoie de filtre sonore, ca să depistăm un om sincer?

Sinceritatea aia serioasă despre care vorbesc poartă, de obicei, eticheta dramei. De ce? De ce teatralizăm totul? De ce să nu ne concentrăm un pic? A, da, efort! E prea complicat. Ești prea complicată!

De ce e atât de greu să acceptăm o abordare? De unde necesitatea de a o judeca într-un anumit mod? Avem noi, oare, certitudinea că  respectiva abordare e greșită?  De ce să nu o luăm ca pe o posibilitate care merită, cel puțin, analizată? Egoism? Nesiguranță?

Disperarea nu înseamnă neapărat dramă. Poate fi o simplă, dar arzătoare dorință să rezolvi ceva. Complexitatea unei situații n-o aruncă automat în coșul imposibilităților. În funcție de seriozitatea și insistența cu care reușești s-o tratezi, vine și rezultatul. Scontat sau nu, rămâne de văzut.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s