Aspirații

Ar fi multe de spus, multe cerut, multe de înapoiat, alte câteva de reparat. Dar, nu. Nu vreau. Nu mai vreau să schimb nimic. Privesc în jur și-mi dau seama că nu e nimic uniform, că toate balansează și e un lucru absolut normal.

Stabilitatea nu există – nu a existat niciodată. Senzația aia de confort ți-o oferă oamenii de lângă tine. Energia pe care o posedă un om îți poate consolida ție atitudinea față de acesta. Dacă vrei un om alături, aspiră spre el, iar când îl atingi, păstrează-l. Te va ajuta. Te va schimba.

Nu tinde să păstrezi chestii expirate sau replici trucate – de dragul eliberării de responsabilități – se poate monta un întreg spectacol (în premieră, fără șansă de turneu).

Sinceritatea e ceva irepetabil. Ai prins-o odată și nu-i mai dai drumul. Te agăți de oamenii care o posedă ca de ultimul tren spre fericire. Timpul cu ei nu se compară cu nimic din rutina ta.  Mereu apar fațete inovatoare – colțuri de suflet neatinse.

E ciudat cum poți să aspiri la ceva și acel ceva să nu te împlinească în totalitate, aproape, niciodată. Aspiri la viitor – el vine, dar nu neapărat în forma schițată de tine. Aspiri la libertate, dar ești legată de oameni. Sufletul tău palpitează prin ei. Crește prin tot ei îți oferă. Timp?! În relațiile adevărate nu există timp. Uită de suferințe. Uită de condamnări. Inspiră cât mai mult timp același aer cu oamenii buni și aspiră să rămâi mereu lângă ei.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s