Presiuni

Există oameni care funcționează sub presiune și-o fac bine, dau cel mai pozitiv randament posibil, dar există, undeva în cealaltă extremă, și oameni pe care presiunile îi doboară. Îi schimbă. Îi fac să nu mai creadă. Așa, viața își continua cursul, iar oamenii ajung să facă parte din rutina ei. Probabil, există un moment de glorie al fiecărui om — acel moment în care simte cum cerul coboară în centrul palmelor lui, dându-i, în sfârșit, ocazia să-și modeleze un traseu propiu.

Există o singură delimitare între lucruri: bune și rele. Iar interpretarea situațiilor din viață, sub acest aspect, se conturează, de obicei, în funcție de nivelul de moralitate al fiecăruia. Pentru cineva, discuțiile incomode sau, pur și simplu, inutil repetate, care stârnesc memoria involuntară a eșecurilor reprezintă un lucru moral corect, în timp ce altcineva se omoară lent, argumentându-și propriile regrete.

Corupem idei atunci când opiniile nu coincid. Actul de corupere începe exact în momentul în care simți că pierzi controlul. În loc să iai mâna de pe manetă și să accepți că lucrurile merg înainte și fără să le forțezi tu, accelerezi — intri și ieși din sufletul unui om cu o viteză de zici că e ultima zi de august și ești pe autostrada București — Constanța, încercând să prinzi ultimul apus din viața ta. Naiv, pentru că nu ai de unde să știi când un lucru se întâmplă pentru ultima oară. Și prioritizate fiind astfel acțiunile, s-ar putea să realizezi, într-o zi, că tu însuși ai exercitat o presiune zadarnică asupra ta. Nu ai reușit să te bucuri de oameni. Nu ai reușit să te rupi de atmosfera aia toxică, în care fiecare cere sau așteaptă ceva. Nu ai reușit să simți acea mândrie pe care visai să ți-o atribui. Nu ai reușit nimic din toate astea, pentru că ai avut sesiuni mult prea îndelungate de analiză. Poate, dacă nu balansai atâta între opinii, lucrurile ar fi stat altfel. Instincte. Unde ți-au fost instinctele? A, gata! Știu, le-ai oprit, de teamă să nu fii cumva un generator de răni pe suflet sau, vezi, Doamne, pe conștiință. Bravo, ai transformat o răzvrătire muncită într-o totală răvășire a propriei persoane.

Și te mai întrebi: De unde, oare, atâta frică?!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s