Zâmbet naiv — suflet captiv

#Amatoarea

Într-o lume unde fiecare pas de-al meu e considerat o greșeală, e greu să-mi dau seama cine sunt. Poate sunt o greșeală, care se vrea lăsată în urmă? O stea lipsită de strălucire? O galaxie  plină de defecte?
Toți mă zăresc, dar nimeni nu mă observă cu adevărat. Toți văd lumina trucată a zâmbetului meu. Se bucură de el. Ei nu văd în mine decât un copil și nimic mai mult. O sclipire a fericirii, asta sunt pentru ei. S-ar părea că-n Universul meu nu există loc de tristețe, de trăire, de profunzime…
La urma urmei, sunt doar un copil, nu? Ce-aș putea să fac?  Cum să mă afirm? Nu am niciun drept s-o fac! Lumea asta e destinată doar adulților. Eu am colțul meu, unde mă ascund de fiecare dată cînd mi-e frică, unde plâng de fiecare dată când simt că pierd ceva. Și nimeni nu vede asta. Știi de ce?! Pentru că, deși părem atât de aproape, suntem separați de-o distanță ce se întinde la infinit și poate chiar dincolo de el. Plus la asta, mă las dominată de întuneric. E mai mult decât greu să aprinzi lumina în mine. Rar cine o poate face. Încerci?

Zâmbet naiv — suflet captiv
E scris în stele
să am și eu defectele mele…

#Amatoarea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s